VII. PARABOLELE ÎMPĂRĂȚIEI
Parabola semănătorului
(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)
Capitolul 13
1 În ziua aceea, ieșind din casă, Isus s-a așezat pe țărmul mării.
2 S-a adunat în jurul lui o mulțime atât de mare încât el s-a urcat în barcă să se așeze, și toată mulțimea stătea pe țărm,
3 iar el le spunea multe în parabole:
"Iată, semănătorul a ieșit să semene.
4 Și în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe loc pietros unde nu avea pământ mult și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc,
6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o.
8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.
9 Cine are urechi
a, să asculte!"
10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: "De ce le vorbești în parabole?"
11 Iar el le-a răspuns: "Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar lor nu le-a fost dat,
12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua și ceea ce are.
13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă,
14 și să se împlinească profeția lui Isaia care spune:
De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege
și de privit veți privi, dar nu veți vedea. 15 Căci inima acestui popor
a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.
16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud!
17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți și n-au văzut și să audă ce auziți și n-au auzit.
Note de subsol
a Unele manuscrise adaugă: pentru a asculta.